Studiul istoriei muzicii universale şi româneşti este considerat fundamental în însuşirea şi înţelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea şi îmbogăţirea culturii artistice teoretice şi practice a studenţilor. Alături de celelalte discipline muzicale, studiul istoriei muzicii are un caracter informativ – de acumulare de cunoştinţe, dar mai ales formativ. În această ultimă postură, cunoaşterea epocilor, perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii universale, îndeosebi europene şi româneşti, creează studentului viitor profesor sau interpret posibilitatea de a distinge trăsături esenţiale, valori ori nonvalori în cadrul fenomenului muzical istoric şi actual. Studierea acestei discipline cuprinde prelegeri teoretice, audiţii muzicale cu ajutorul aparaturii audio şi video, participări la concerte, parcurgerea unei bibliografii, redactarea de referate şi lucrări, analize muzicale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu